Această din urmă definiţie relevă chiar principalele diferenţe dintre comerţul electronic şi cel tradiţional. Principalele caracteristici care îl disting pe cel dintâi de comerţul tradiţional sunt: viteza crescută de comunicare (rapiditatea) pentru toate etapele procesului comerţului şi economisirea timpului, desfăşurarea operaţiunilor în timp real, legăturile dinamice care se creează, costurile reduse ale tranzacţiilor comerţului electronic faţă de cel tradiţional (eficienţă sporită) şi înlăturarea barierelor spaţiale.
Pentru vânzător, există o simultaneitate a primirii comenzilor de la consumatori diferiţi, precum şi posibilitatea de a capacita anumite pieţe care, din cauza distanţei fizice, nu ar putea fi atrasă în comerţul tradiţional (lărgirea clientelei, inclusiv la nivel internaţional), actualizarea informaţiei în timp util şi deci construirea unei bune relaţii cu stakeholderii, creşterea vitezei de comunicare (inclusiv timpul redus între momentul angajării cheltuielii şi cel al încasării contravalorii bunurilor şi serviciilor tranzacţionate), diminuarea costurilor (erori reduse, costuri de stocare, comunicare, mesagerie reduse), automatizarea procesului de comandă, precum şi posibilitatea firmelor mici de a concura cu firmele mari.
Avantajele pentru consumator sau cumpărător constă în abundenţa de informaţii în „acelaşi loc şi în acelaşi timp” (căutare rapidă, comparare, testare on-line), libertatea de a alege din această multitudine de informaţii, timpul relativ scurt petrecut pentru cumpărături, fără deplasare şi indiferent de oră, transportul facil (electronic) în cazul produselor digitale, crearea unor comunităţi virtuale de schimb de idei, licitaţii etc.
Din punct de vedere social, avantajele comerţlui electronic sunt: reducerea traficului şi a poluării prin cumpărăturile efectuate la distanţă, preţurile mai mici decât în magazinele tradiţionale care duc la un câştig de bunăstare, accesul la produse altfel inaccesibile din motive obiective. Aşadar, comerţul electronic elimină barierele spaţiale şi eficientizează utilizarea timpului, reducând costurile. În plus, afacerile în mediul on-line, prezintă investiţii şi riscuri minime.
Există, totuşi, şi dezavantaje de ordin subiectiv care fac diferenţa între cele două tipuri de comerţ: natura relaţiilor umane, şi anume lipsa interacţiunii directe, precum şi imposibilitatea de a simţi, gusta, vedea, pipăi produsele (contactul direct), în ciuda posibilităţii testării on-line pentru multe produse sau servicii.
